Măsurile preventive nu sunt pedepse anticipate. Când scopul lor dispare, măsura trebuie revocată

Arestarea preventivă, arestul la domiciliu sau controlul judiciar pot fi necesare într-o anumită etapă a procesului penal. Ele nu pot fi însă menținute doar pentru că acuzația continuă să existe. Esențial este dacă mai există, în prezent, un risc concret care să justifice restrângerea libertății.

Printr-o hotărâre rămasă definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de clientul asistat de către societatea noastră s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar după aproximativ nouă luni de la luarea acestei măsuri. Urmărirea penală era finalizată, cauza se afla în camera preliminară, obligațiile fuseseră respectate, iar instanța nu a identificat date concrete privind riscul sustragerii sau al obstrucționării procesului. Simpla existenţă a unor alte dosare penale în care este cercetată persoana nu justifică menţinerea măsurii controlului judiciar, fiind incidentă prezumţia de nevinovăţie.

Instanța a separat persistența suspiciunii rezonabile de necesitatea continuării controlului judiciar: menținerea acuzației nu a fost considerată suficientă, prin ea însăși, pentru continuarea măsurii în lipsa unor elemente concrete și actuale care să îi demonstreze necesitatea.

Potrivit art. 242 alin. (1) Cod procedură penală, măsura se revocă atunci când au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acesteia. Revocarea nu este o recompensă pentru conduita inculpatului, ci consecința juridică a dispariției justificării măsurii.

O măsură preventivă poate fi legală și necesară la momentul dispunerii, dar să își piardă ulterior justificarea. Când riscurile procesuale nu mai sunt concrete și actuale, iar procesul poate continua normal fără restrângerea drepturilor, măsura nu trebuie menținută ca o formă de sancțiune anticipată.

Asistenţa juridică acordată clientului a fost asigurată de av. Claudiu Beinşan – Highline LHB Law Firm.