Printr-o încheiere recent pronunţată, Judecătorul de cameră preliminară a admis solicitarea apărării şi a stabilit că procesele-verbale încheiate în cadrul procedurii fiscale nu pot fi folosite ca mijloace de probă în dosarul penal privind acuzații de evaziune fiscală.
Instanța a constatat că procesele-verbale de control întocmite de inspectorii ANAF, precum și răspunsurile date de persoanele devenite inculpaţi în dosarul penal la întrebările cuprinse în notele explicative solicitate în cadrul inspecției fiscale nu au calitatea de mijloace de probă în cauză şi nu pot fi folosite ca mijloace de probă în susţinerea acuzaţiilor.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului având în vedere că descrierea faptelor imputate inculpaților se raporta la conținutul respectivelor procese-verbale și la explicațiile fiscale oferite.
Unul dintre argumentele centrale ale apărării a privit privilegiul persoanei vizate de o anchetă penală la neautoincriminare. S-a arătat că explicațiile furnizate organelor fiscale au fost solicitate în cadrul unei obligații legale de cooperare, fără informarea persoanelor asupra dreptului la tăcere sau asupra posibilității ca răspunsurile lor să fie utilizate ulterior într-un proces penal.
Soluția este relevantă pentru delimitarea dintre controlul fiscal și administrarea probelor în procesul penal: actele întocmite de organele fiscale pot avea rol în sesizarea organelor de urmărire penală, însă utilizarea lor pentru fundamentarea acuzației trebuie analizată prin raportare la regulile și garanțiile specifice procesului penal.
Apărarea inculpaților a fost asigurată de av. Claudiu Beinșan – Highline LHB Law Firm.
