Ordonanța președințială și autorizația de construire: limitele procedurii urgente în contenciosul administrativ

Curtea de Apel Cluj a menținut definitiv soluția prin care a fost respinsă o cerere de ordonanță președințială având ca obiect obligarea unei autorități locale la finalizarea procedurii administrative privind emiterea unei autorizații de construire și la comunicarea unui răspuns motivat.

Hotărârea este relevantă pentru delimitarea dintre măsurile provizorii ce pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale și cele care, deși formulate aparent ca măsuri temporare, tind în realitate să tranșeze aspecte ce țin de fondul litigiului.

Situația analizată de instanțe

Societatea reclamantă solicitase emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate a unor lucrări deja executate.

În cursul procedurii administrative, autoritatea solicitase mai multe completări ale documentației tehnice. Ulterior, societatea a introdus atât o acțiune de fond privind emiterea autorizației, cât și o cerere de ordonanță președințială prin care urmărea finalizarea procedurii administrative și comunicarea unui răspuns motivat.

Tribunalul a constatat că cererea era admisibilă în principiu, însă a respins-o ca neîntemeiată, soluție menținută definitiv în calea de atac.

O măsură aparent provizorie poate produce efecte definitive

Problema centrală a litigiului a privit caracterul vremelnic al măsurii.

Deși formal se solicita doar obligarea autorității la finalizarea procedurii și la comunicarea unui răspuns motivat, argumentația reclamantei pornea de la premisa că documentația era completă și că procedura trebuia finalizată.

Curtea de Apel a reținut că finalizarea procedurii administrative ar conduce, în orice variantă, la definitivarea situației juridice privind autorizarea: fie prin emiterea autorizației, fie prin respingerea cererii.

În aceste condiții, măsura solicitată nu mai avea caracter pur provizoriu și risca să prejudecă fondul cauzei.

Ordonanța președințială nu poate înlocui acțiunea de fond

Instanța de recurs a avut în vedere și faptul că exista deja o acțiune de contencios administrativ în care urmau să fie analizate conduita autorității, eventuala nesoluționare în termen sau existența unui refuz nejustificat, precum și dreptul reclamantei la emiterea autorizației.

Or, art. 997 alin. (5) Cod procedură civilă interzice ca pe calea ordonanței președințiale să fie dispuse măsuri care rezolvă litigiul în fond ori ale căror efecte nu mai permit restabilirea situației anterioare.

Prin urmare, procedura urgentă nu poate fi utilizată pentru obținerea anticipată a unui rezultat care trebuie stabilit prin acțiunea principală.

Termenul pentru emiterea autorizației de construire

Un alt aspect analizat a fost termenul prevăzut de Legea nr. 50/1991.

Instanța a reținut că autoritatea solicitase succesiv completări ale documentației, iar aceste solicitări nu fuseseră contestate. În acest context, termenul de 30 de zile nu putea fi calculat simplu prin raportare la data primei depuneri a documentației.

Soluția este relevantă practic: existența unor completări și clarificări solicitate pe parcursul procedurii poate influența calculul termenului legal de soluționare.

Concluzie

Hotărârea confirmă că ordonanța președințială poate fi utilizată și în materia contenciosului administrativ, însă numai dacă măsura solicitată este cu adevărat provizorie și nu anticipează soluția asupra fondului.

În litigiile privind autorizațiile de construire, atunci când soluționarea cererii presupune verificarea documentației tehnice, a condițiilor urbanistice sau a existenței unui refuz nejustificat, aceste aspecte trebuie, de regulă, analizate în cadrul acțiunii de fond.

Soluția Curții de Apel Cluj este definitivă și executorie.

Asistarea uneia dintre persoanele chemate în judecată în cadrul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale a fost realizată de avocat Oana Dumitrescu Lup

Previous
Previous

Cheltuieli de judecată cenzurate de CNSC: când poate fi redus onorariul avocațial?

Next
Next

Răspunderea patrimonială a salariatului pentru prejudiciul produs angajatorului. Soluție definitivă